29.1.2014

Parcul Natural Văcăreşti, un “mall” verde pentru Bucureşti (introducere)

Cum ar fi să mă trezesc în curte cu un izvor de apa minerală, pur și echilibrat, cristalin și vindecător, recunoscut ca atare de autoritatea în domeniu, dar să continui să merg zilnic la supermarket și să iau apă îmbuteliată la PET, cu gust de plastic. Să-mi fie frică adică să beau apa care țâșnește de sub casa mea că, de!, vine din pământ și nu poți să știi ce conține. Dacă mă îmbolnăvesc? Dacă mai vor și alții? De ce să mă complic aiurea?

Cu asemenea atitudine, ați zice că sunt nebun!

Așa e, aș fi un nebun de legat! Să vedem acum cine sunt personajele din această metaforă în care Bucureștiul și bucureștenii trăiesc de ceva vreme.

Eu, în acest caz, sunt Administrația publică locală din București, suspicioasă, fricoasă (ca să folosesc numai două epitete “cuminți”) și care privește spre izvor ca spre o mare pacoste. Izvorul de apă vie să zicem că este balta Văcărești – zonă abandonată din sudul orașului, rămășiță a proiectului ratat de amenajare hidro al lui Ceaușescu. Autoritatea în domeniu, care a recunoscut autenticitatea izvorului, este Academia Română, iar apa la PET este personificarea mai multor lucruri: prostie, frică, corupție, neputință, iresponsabilitate.

Mai departe nu trebuie să ne imaginăm nimic, pentru că totul este real: există o zonă în București pe care natura sălbatică a recucerit-o._DSC5906

Parcul Văcărești sau “Delta Văcărești”, cum o numesc prietenii, este o arie naturală de certă valoare, din punct de vedere al speciilor și al peisajului. Există toate argumentele și pârghiile legale (OUG 57/2007) pentru clasarea ei ca arie protejată și transformarea în Parc Natural Urban. La dosarul ariei protejate există Avizul pozitiv al Academiei Române și Studiul de Fundamentare Științifică. Mai lipsește un singur document, mai degrabă formal sau birocratic, pentru inițierea procedurilor de clasare: Avizul suprafeței administrative a ariei protejate, pe care trebuie să-l dea Consiliul General al Municipiului București sau cel local, de la Sectorul 4, al primarului Piedone, ambele fiind în acest caz valabile. Adică, ceva de genul: noi, municipalitatea, suntem de acord cu înființarea unui Parc Natural în București care ne-a picat din cer și pentru care nu trebuie să cheltuim nimic!

Trebuie să adaug că zona Văcărești nu are în momentul de față vreo utilitate urbanistică. Aparține în mare parte Ministerului Mediului care, prin intermediul administratorului – Apele Române, a concesionat-o unui aventurier, acum vreo 10 ani, după care nu s-a mai întâmplat nimic acolo. Între timp, concesiunea a devenit caducă din cauza neîndeplinirii de către concesionar a obligațiilor contractuale. Mai sunt câțiva proprietari, 4 la număr, care și-au recuperat loturile vechi (pe atunci, în 1988 – grădini de zarzavaturi; acum luciu de apă cu adâncimea de 3 metri).

În momentul actual, funcția de Parc Natural Urban/arie protejată ar putea fi cel mai bun destin, nu numai pentru speciile și peisajul sălbatic de-acolo (95 de specii de păsări, vidre, vulpi) sau pentru cei 4 proprietari (care în sfârșit pot primi despăgubiri), ci mai ales pentru cele două milioane de locuitori ai orașului sufocați anual de tonele de noxe și de ciuntirea vizibilă a spațiilor verzi.

Așadar, Văcăreştiul este izvorul de apă vie care a țâșnit într-o noapte de sub perna d-lui Oprescu sau a d-lui Piedone, “gospodarii” Bucureștiului. Efectele lui sunt cel puțin binefăcătoare: un spectacol autentic al naturii situat la 4 km de Piața Universității, 200 de ha de spațiu turistic și de agrement în București, un muzeu viu pentru zecile de mii de elevi ai Capitalei și, nu în ultimul rând, un plămân în plus pentru fiecare locuitor al Sectorului 4, cel puțin.

Ce fac cei doi primari cu mâna pe care Dumnezeu le-a pus-o-n cap, ca la barza chioară? Nu fac nimic!, ba dimpotrivă, nu știu cum să se descotorosească de ea mai repede. Cel mai mare aspirator de praf care poate fi pus în funcțiune pentru bucureșteni și pentru care Primăria nu trebuie să plătească nimic este privit cu suspiciune dezarmantă de către orice funcționar public sau ales (mai mic sau mai mare) din cele două primarii vizate: cea Generală și cea de Sector 4.

Voi prezenta în cele ce urmează aventurile pe care, din poziția de membru al Grupului de inițiativă pentru înființarea Parcului Natural Văcărești (Salvați Dunărea și Delta, Ecopolis, Kogayon și National Geographic România), le trăim de vreo doi ani, perioadă în care ne chinuim, uneori la limita absurdului, să le explicăm celor care ne conduc că Pământul se învârte în jurul Soarelui. Iar ei ne răspund superior, cu o sprânceana ridicată, “aaaa, sunteți siguri de asta? Aveți grijă să n-aveți probleme cu o asemenea teorie!”.

Închei acest prim episod cu o ultimă mențiune: Praga are 88 de zone naturale protejate, Budapesta are 5, Varșovia are 13, Belgrad, două. Asta ca să amintesc numai capitalele vecine. Căci dacă mă uit la Londra, Berlin și Viena, mă apucă oftica iremediabil.

Dan Bărbulescu

6 raspunsuri la Parcul Natural Văcăreşti, un “mall” verde pentru Bucureşti (introducere)

  1. Roxana Farca spune:

    Mult succes, ma bucur măcar să aud că cineva încearca să facă ceva în această privinţă. Cât despre oftică ce să mai spun…

  2. crap spune:

    Indiferent de decizie, proprietari de drept, retrocedari in curs etc. cu aceast zona trebuie gasita o solutie viabila si fara indoiala trebuie sa profitam toti locuitorii Bucurestiului de aceasta minunatie cu care ne-am trezit peste noapte. Ar fi pacat sa se piarda printre hartii si decizii amanate la nesfarsit o asemenea nestemata naturala, oaza de oxigen si sanatate.

  3. Costel spune:

    stimati proprietari,

    as avea 2 intrebari:
    -de ce nu sustineti mai degraba o justa despagubire?
    -cati dintre dvs au primit apartamente la schimb pentru casele demolate? (ce ar trebui sa faca cei pentru care s-au demolat case pentru a se construi blocuri? dar oamenii care au avut terenuri sub barajul vidraru, ce ar trebui sa faca?)

  4. vacaresti boala grea spune:

    Toata propaganda asta cu “delta” arie, parc, zona umeda, este facuta pentru a acoperi neputinta autoritatilor de anularea Contracutlui nr.1/2003, care este un contract de concesionare pe 49 de ani cu o redeventa de 0,28 dolari/mp. Cati bani vom plati din buzunar si eu si voi si noi si Costel din buzunar pentru SC ROYAL ROMANIAN CORPORATION SA – patron cetateanul Tony Mikhael .

  5. vacaresti boala grea spune:

    Exista act normativ. Nu exista vointa politica, asa ca pentru a obtine proprietatea dupa ce ai castigat in instanta mai trebuie si executarea silita iar dupa 19 ani de procese constati ca nu poti sa-ti exerciti nici dreptul de proprietar, nici dreptul de folosinta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *