29.11.2011

Oamenii de la Letea

“Sanatatea copiilor din Delta Dunarii” este un proiect impresionant, la care colegii de la Asociatia Salvati Dunarea si Delta ne-au invitat sa luam parte ca voluntari. Oana Neneciu a petrecut patru zile la Letea si ne relateaza ce s-a intamplat acolo.

Domnul Ghiocel, viceprimarul ne povesteste amuzat in drumul dinspre Rosetti spre Letea cum vede jurnalistul roman situatia oamenilor care locuiesc in zonele astea…uitate de lume. “Dupa ce au venit atunci cu caii salbatici care nu sunt salbatici deloc – stiti asta nu?- vad la TV un reporter care zice ingrozit…copiii acestia din Letea nu au mers niciodata in viata lor cu liftul… Auziti, domnisoarelor, dar va intreb si eu pe dumneavoastra: Copiii de la Bucuresti au mers vreodata cu calul din pădurea Letea?”

Am ras tare tot drumul cu domnul Ghiocel, care tocmai ce-si reparase singur masina de teren de prin anii ’80 ca sa vina sa ne culeaga dupa prima zi de proiect in satul Rosetti. In acea zi cele doua doctorite si cei opt studenti voluntari cu care eram consultasera peste 60 de copii si peste 40 de parinti cu care au stat de vorba, carora le-au dat pe langa retete si trimiteri medicale, multe sfaturi si zambete. Desi foarte obositi si infrigurati radeam cu totii plini de o energie pozitiva, dupa ce tanti Nuti din Rosetti ne-a dat cea mai buna prajitura din lume cu cafea calda, sa ne revenim.

Acum imi treceau prin minte chipurile copiilor la care am zambit intreaga zi, fata directoarei scolii, profesoara de matematica, care-mi povestea cu mandrie de eleva din clasa ei de acum cativa ani care acum e studenta, fata profesorului de romana, fost deputat si scriitor care a stat cu mine in cancelarie sa ne uitam la stiri si am comentat putin situatia lui Geoana. Apoi ma mai gandeam la doamna secretara care mi-a povestit cu tristete cum crescatorii de oi din comuna sunt nevoiti sa arda lana pentru ca nu-si permit sa o transporte la oras si s-o vanda, cum in toata comuna gunoiul se arde si cat de bine ar fi ca macar scoala sa aiba apa potabila. Cabinetul medicului de familie neincalzit si fara niciun fel de aparatura necesara macar controlului copiilor mi-a mai trecut prin minte…

Era apusul si ma gandeam ca la capatul lumii soarele coboara altfel, parca peste tot, nu dupa un bloc sau un oras ci peste fiecare dintre animale, peste curti, prispe si copaci. Si da, cele cinci sate care alcatuiesc comuna CA Rosetti sunt parca la capatul lumii.

Corul din Letea ne-a intampinat seara la scoala din Letea sa ne incante inainte de masa. Cele opt doamne, imi sopteste Flori, asistenta comunitara, repeta saptamanal cantecele si fac tot posibilul ca porturile traditionale sa fie la dunga atunci cand se prezinta pe scena. Dupa cantecele lipovenesti vin cei doi acordeonisti cu cantece putin mai vesele pe care doamnele din cor incep sa ne invete sa dansam. Viorica, gazda noastra e prima care ne ia la rost…”Haideti fetelor, acum in directia cealalta, fiti atente, nu mergeti aiurea” si ne invata un dans nou.

A doua zi la 8 dimineata am plecat de la Viorica incarcati din nou cu cutii de instrumente medicale, cadouri pentru copii (pasta si periute de dinti si cutii cu vitamina C), sticle de apa si pliante informative, pentru parinti si copii, toate pentru scoala primara din Letea, care cuprinde si gradinita. In aceasta zi au ramas de consultat 40 de copii, iar cand am ajuns la scoala, laboratorul mobil aproape ca-si terminase partea de recoltat sange. Copiii, desi mici, nu aveau frica de nimic, stateau cuminti pe hol si cand am intrat in scoala mi s-au inmuiat picioarele, pentru a nu stiu cata oara in cele doua zile de cand ajunsesem in sat. Cei mici ne luau de mana, zambeau, se legau de picioarele noastre si radeau cateodata in hohote cu noi sau de noi?! Nu plangeau si nu le era frica. Ana Maria, fiica asistentei medicale din sat, care cu doua seri inainte imi aratase toate caietele ei si cum face “t”-ul, ma ia deoparte: “Oana, ce faci? Eu am venit la analize cu mama” Nici n-o mai intreb daca e speriata pentru ca privirea ei are atat de multa incredere si zambet incat mi se pare inutila intrebarea. Normal ca nu-i e frica!

La sfarsitul controlului medical avem cateva concluzii de la Laura si Andreea, doctoritele curajoase: in general, copiii sunt destul de sanatosi. Avem insa un caz foarte grav al baietelului de 11 ani din Rosetti, care a suferit acum 3 ani o interventie pe cord si de doi nu a mai facut niciun control, plus ca lesina foarte des, o fetita care din cauza neglijentei parintilor a surzit de la otita netratata, o fetita cu astm si in general anemii, raceli si probleme respiratorii. Ne-am decis ca baiatul sa meraga cu noi la spital la Tulcea, iar acum este internat in Bucuresti.

Seara, Flori (asistenta) imi spune ca sunt probleme respiratorii la copii in special din cauza umiditatii, cetii si a funinginii care acopera tot satul cand se da foc la balta (adica la stuff, pentru regenerare). Am vazut si noi funinginea care era peste tot si ceata si am simtit pentru trei zile un frig naprasnic, am vazut cum e sa ai toaleta in curte iarna si cat de greu este cateodata sa te orientezi noaptea prin sat daca nu ai lanterna. Noi trei-patru zile, ei, o viata. O viata de care nu se plang pentru ca este singura pe care o stiu, o viata frumoasa din foarte multe sensuri, o viata mai sanatoasa decat cea de la oras, dar o viata in care nu pot beneficia de un sistem de invatamant pus la punct sau un sistem de sanatate.

In Letea ambulanta ajunge in trei ore din Tulcea, au fost cazuri de nasteri in barca sau caruta, cabinetul medical nu are nici macar un cantar de copii, nu exista medici specialisti mai aproape de Tulcea, iar Sulina, oras la o ora distanta, are un dispensar cu asistenta medicala primara, asta dupa ce s-a inchis anul trecut spitalul. O alta mare problema este educatia adultilor, educatia contraceptiva in special. Flori imi spune cu tristete ca femeile din familii foarte sarace, care beneficiaza de mijloace de contraceptie gratuita refuza tratamentul pentru ca au auzit ele ca se ingrasa, desi au acasa cate 7-8 copii pe care nu au cu ce sa-i hraneasca.

Scoala se face in ore simultane, adica intr-o singura clasa cu un profesor exista patru clase, de la clasa a cincea la clasa a opta, iar profesorul trebuie sa predea 4 materii intr-o singura ora. Scoala din Letea, una dintre cele trei din comuna, nu are apa curenta, iar in toata comuna apa de la fantana nu este potabila, nici daca se fierbe.

Cu toate aceste probleme vezi cu ochiul liber ca nu e o comunitate lasata de izbeliste. Directoarea scolii, Cornelia Zaharia, a reusit sa faca un sistem functional, in care toti copiii, indiferent de conditiile lor familiale vin la scoala si sunt adusi cu un microbuz obtinut prin fonduri europene. Scoala din Rosetti de altfel este foarte bine ingrijita si se vede o mana de fier, ferma si hotarata sa “scoata ceva din copiii astia”.

Florentina Hancerenco, asistenta comunitara este la randu-I foarte implicata in viata comunei. Stie pe toata lumea, le da medicamente si stie situatia medicala a aproape 1000 de locuitori, cat are comuna. Cand este cazul se duce cu masina personala la urgente si daca e nevoie, improvizeaza aparate de aerosol pentru copiii cu probleme respiratorii. Viceprimarul Ghiocel are simtul umorului bine dezvoltat si stie cum sa convinga oamenii sa faca lucruri bune pentru comunitate, iar doamnele care ne-au gazduit stiu sa-si faca turistii sa se simta ca acasa, cu nenumarate manacaruri delicioase, cafele cu lapte gras si trigoane cu gutui cum nu vezi in alte parti.

Deschiderea comunitatii spre “medicii de la Bucuresti” si spre voluntarii atat de implicati in a stoarce orice informatie de la oameni spune ca, desi o comunitate aproape la capatul lumii, comuna Rosetti, cu cele cinci sate ale sale si comoara naturala din Padurea Letea, cu putina sustinere si folosind resursele umane de acolo poate beneficia in viitor de un sistem sanitar si de scoli decente.

Prin proiectul SDD sustinut de GSK si in colaborare cu minunatii voluntari de la Facultatea de Medicina, prin care in doar doua zile peste 100 de copii din comuna Rosetti au facut primul control medical de specialitate si primele analize de sange pentru multi dintre ei, incepe aceasta metamorfoza. Urmeaza alte 7 comunitati si peste 550 de copii din satele izolate din Delta si mai urmeaza niste concluzii si propuneri la care speram ca vor raspunde cat mai multi decidenti si oameni de bine.

Vorba lui Liviu Mihaiu, Delta se salveaza salvand intai oamenii din ea…

Credite foto: Ovidiu Micsik

2 raspunsuri la Oamenii de la Letea

  1. cazari munte spune:

    Ma bucur ca ai impartit aceasta experienta.
    Asa cum ne place sa invatam din greselile altora, consider ca, in contrast, ar trebui sa invatam ceva si din initiativele lor urmate de zambete ale unor oameni minunati, fie ei “parca la capatul lumii”.

  2. Pingback: “Sănătatea copiilor din Delta Dunării”, un proiect educațional | Salvati Delta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *